Am fost la Ljubljana. ACH vs Ziraat. Am vorbit cu oameni de sport, antrenori și profesori. Slovenii sunt 2.000.000, toți. Cum de au așa rezultate la sporturile individuale și de echipă?

1. Sportul este religie în școala primară.
2. Nu există copil să nu facă sport. Inclusiv cei cu dizabilități.
3. Mentalitatea copiilor educată în școală este aceea a unui luptător.
4. Copiii trec prin toate sporturile. Toți stiu să înoate, să schieze, să alerge.
5. Profesorii de sport sunt linia întâi. Ei lucrează cu copiii, îi observă, îi triază, îi îndrumă.
6. Pare că unul excelează la volei, de exemplu? Este îndrumat către un antrenor. Nu este club de volei în oraș? Îl îndrumă către cel mai apropiat club și statul sloven îi plătește transportul. Țara e mică.
7. Nici un talent nu se pierde. Sunt foarte eficienți. Sunt puțini, nu-și permit pierderi.
8. Sportul e o meserie pentru cei valoroși. Cei nu foarte talentați la sport se orientează (sunt direcționați) către alte îndeletniciri, dar rămân cu spiritul competiției sportive în sânge.
9. Ei pregătesc electricieni, mecanici, voleibaliști, cicliști, schiori, bucătari, ingineri, etc.
10. Nu ai performat în sport? Nu e o problemă. Faci altceva. Dar ai făcut sport, devii părinte și îți îndrumi copilul să facă la fel.

Aici este secretul lor. Nu pierd talente. Nu se pune problema că familia nu are bani, nu există infrastructură în oraș pentru un anumit sport, nu găsesc antrenor lângă casă. Statul se implică și este eficient.

La noi nu se poate? Ba da, avem mai mulți bani decât ei dar se risipesc aiurea, talentele sunt pierdute prin neimplicarea celor care ar putea face ceva.

Țara lor e mică, țara noastră este mare, în comparație cu a lor. Ce ne împiedică să o împărțim în regiuni voleibalistice mai mici? Să dezvoltăm voleiul prin campionate regionale, cu mulți copii implicați la nivel local. Cheltuielile, de care toți se plâng, vor fi mai mici. Și cum ar fi ca la nivel național să se participe cu selecționate regionale?

Ei, ce ziceți?