Arbitrajul este viată. In arbitraj ai parte de bucurii/dezamăgiri, împliniri/nerealizări, învățare/dezvățare, liniște/stres, recunoaștere/lipsa aprecierii, acțiune/pasivitate, proceduri/spontaneitate, reguli/încălcarea lor. La fel si in viată.

Dar nu face greșeala sa te dedici arbitrajului in detrimentul familiei, a meseriei. In fond arbitrajul este un hobby, o pasiune care nu trebuie sa ne devoreze. Cel mai bine este când familia iți înțelege pasiunea si te sprijină iar tu ești recunoscător si înțelegi sa fii echilibrat. Familia este un mare plus in viața ta de arbitru.