Cupa României. Meciuri excelente, faze lungi, mingi scoase incredibil, atacuri  debordante, evoluția scorului entuziasmantă, bucuria victoriei,  tristețea înfrângerii, arbitraje foarte  bune,  televiziune, sistem Challenge, fete frumoase, chiar superbe pe teren, într-un cuvânt – SPECTACOL.  

Am urmărit meciurile la televizor. O bucurie. Un festival al voleiului.

Dar am fost șocat de tribune. De spectatori. De prim-planurile surprinse de camerele de luat vederi. Nu neapărat că tribunele erau goale ci  că oameni erau tristi, oameni erau  abătuți, fără zâmbet, adânciți în gânduri și  telefoane, parcă fără speranță. Iar meciurile si evolutia scorului au fost electrizante. Dar nu și pentru ei. Am văzut și tineri dar și mai trecuți prin viață cu privirile golite, erau în sală dar  gândurile erau departe.  Până și polițiștii și jandarmii păreau  pierduți și priveau în gol. 

Chiar așa ne-am resemnat și nu ne mai putem bucura, nu ne mai mișcă lupta sportivă și  spectaculoasă a fetelor din teren?

Pe bune, mi s-a făcut frică! Brrrr! 

Iată ce am văzut în Polonia. La fel ca la noi: volei de calitate, televiziune, spectacol. Ce este diferit?