Eram junior și la un atac al echipei adverse un coechipier a ridicat mâna și a strigat OUT. Arbitra a sancționat minge atinsă și a zis: uite colegul vostru a ridicat mâna și a recunoscut. Degeaba i-am explicat noi că el a arătat minge afară. Așa am pierdut campionatul iar pe ea am început să o numim furăcioasa. 

Nu orice jucător care ridică o mână recunoaște o greșeală. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați ci trebuie să vedem noi greșeala și abia apoi ridicarea mâinii să o luăm drept recunoaștere. Știu, este o adevărată ușurare când, după un bloc cui, noi vedem că jucătorul care-l efectuase atinge fin fileul, fluierăm prompt iar el ridică mâna recunoscând.  

Imaginați-vă și faza în care jucătorul de la blocaj sare, mingea nu îl atinge, iese afară iar el ridică o mână arătând out. Arbitrul deși nu a văzut atingerea crede că ridicarea mâinii este o recunoaștere și indică minge atinsă. Arbitrul 2 confirmă, da, a ridicat mâna. Ei doi au fost singurii din sală (aici îi includ și pe adversari) care și-au imaginat că văd o atingere. 

Nu, ridicarea mâinii nu înseamnă totdeauna că un jucător și-a recunoscut o greșeală.