Aseară am participat la un video meeting live în care era invitat Juraj Mokry, arbitrul de volei slovac care a arbitrat finala feminină la Olimpiada de la Tokyo 2020 (2021!). Prieteni, pentru omul ăsta s-au aliniat planetele. În 1994 (avea 19 ani) s-a apucat de arbitraj. În 1999 (24 ani) a fost trimis la cursul de arbitri internaționali. În 2003 (28 ani) a fluierat finala Campionatului European feminin de volei. Și au urmat finale de Champions League, finale Liga Mondială, finale de Campionate Mondiale, finale VNL și două Olimpiade. El ce a făcut? Singurul lucru care a depins de el. A fost pregătit. Prieteni omul ăsta știe. Ne-am întâlnit de mai multe ori. Am și arbitrat împreună. Omul ăsta știe și merită să fie acolo.

Și mă gândeam la noi. La tinerii noștri arbitri. Au, acum, o mare oportunitate. Există oameni dispuși să-i ajute, să-i promoveze, un campionat în care există și meciuri disputate, meciuri fără presiunea spectatorilor în care poți câștiga experiență, nu există o castă (cum a fost pe vremea în care am început eu) în care să nu poți intra decât dacă murea un corifeu, au ambiții, au dorință. Dar ce să vezi? Nu știu că înainte de a lua o decizie trebuie să te informezi privind la toți colegii din brigadă, se bagă în seamă pentru un picior în zona de înlocuiri sau în afara zonei de încălzire, nu cunosc procedurile la început de meci, nu permit intrarea jucătorilor în teren înainte de terminarea celor 30 secunde de la TO, caută scaunele pentru pedeapsă, nu fac diferența între un blocaj în spațiul de joc advers și un atac neregulamentar în spațiul de joc advers, nu reacționează deloc la comportările nesportive (unele atât de evidente încât antrenorii s-ar sancționa singuri dacă s-ar sesiza cineva), aruncă vina și pun presiune pe ceilalți colegi etc.

Am auzit de foarte multe ori: eu de ce nu arbitrez divizia A, eu vreau să fiu arbitru internațional. Sunt unii arbitri cărora li s-a oferit șansa (alții încă nu au avut-o, urmează) și ei ce au făcut? Au avut teste teoretice foarte proaste, la meci au dovedit că nu cunosc lucruri elementare, au fost timizi, au fost nepoliticoși (să nu spun obraznici), nu au făcut singurul lucru care a depins de ei, adică nu au fost pregătiți.

Prieteni, colegi, vă rog mult, fiți pregătiți! “Trenul” poate veni sau nu, dar dacă vine, și este cel care trebuie, fiți pregătiți, urcați-vă în el dar nu fiți aruncați la prima sau între stații. E singurul lucru care depinde numai de voi: fiți pregătiți!

Ce înseamnă a fi pregătit?

1. Să cunoști regulamentul foarte bine. Mai bine decât majoritatea.
2. Să te remarci prin lucruri pozitive.
3. Să fii considerat cel mai bun la ……… ceva. Să fii considerat expert.
4. Să știi să asculți.
5. Să nu-ți fie teamă să-ți spui părerea dar să știi ce spui, să ai argumente și expertiză.
6. Să fii dedicat și să îți faci timp pentru pasiunea ta.
7. Să nu te devoreze pasiunea și să nu uiți că este, totuși, un hobby.
8. Să ai dorință, să ai ambiții, să ai un țel.
9. Să ai răbdare.
10. Să-ți placă să fii acolo, în acel loc privilegiat, să te simți bine.
11. Și nu în ultimul rând, să ai sprijinul familiei (părinți, soț, soție, prieten, prietenă).

Vezi? Ce depinde de tine este atât de simplu.

Mai grele sunt celelalte lucruri care nu depind de tine: norocul, oportunitatea, persoanele de care depinde cariera ta ca arbitru (cine te vede, cine te sprijină, cine nu îți rupe aripile), momentul, șansa meciurilor (cum îți iese jocul, cum te acceptă echipele, înțelegerea începătorului pe care ți-o oferă sau nu echipele).

Hai să avem un an bun. Hai să ne bucurăm de clipele oferite. OLEEEEEEE!