Arbitrii asistenți de linie sunt, în general, foarte buni. Prompți, atenți, dornici să ajute. După cum își îndeplinesc sarcinile poți vedea dacă au viitor ca arbitru 1 sau 2.

DAR ( you are good but) o problemă o au cei mai mulți dintre ei. Am întâlnit de prea multe ori această lacună încât pot generaliza fără să greșesc prea mult. Mingea care atinge blocajul și iese afară. Dacă o atingere este evidentă și rupe mâinile blocajului toată lumea arată (inclusiv arbitrul 2). Dacă atingerea este fină ea este ignorată de arbitrii asistenți de linie. Chiar dacă o văd, preferă să nu semnalizeze. De ce să se lege la cap? Lasă-l pe arbitrul 1 să se descurce singur. Este foarte interesant dar poziția pe care o au antrenorii la marginea terenului le permite să vadă foarte bine aceste atingeri. Și protestează. De ce cele mai multe ori întemeiat. Aceeași poziție favorabilă o au și arbitrii asistenți de linie. Dar ei preferă să spună “nu am văzut”.

Înțeleg, pentru că mi s-a întâmplat. La un meci echipa Steaua atacă prin blocaj. Eu fluier, mă informez vizual și iau decizia. OUT. Silviu Oancea, căpitanul Stelei protestează și îmi spune că mingea a fost atinsă. Eu, de bună credință, îmi cer scuze și îi spun că nu am văzut. El zice: trebuia să vedeți! M-am revoltat, în sinea mea: sunt om, nu le pot vedea pe toate. Apoi mi-am dat seama că avea dreptate. El nu se referise la mine, că trebuia să văd, ci la noi ca echipă de arbitri. Unul din noi trebuia să vadă, că de aia suntem atâția. Acum mai avem un ajutor: sistemul challenge. Culmea e că, revăzând meciul, am constatat că unul din arbitrii asistenți de linie semnalizase minge atinsă (la Libero) dar semnalizarea fusese scurtă și când am ajuns eu cu ochii la el era deja cu steagul jos (l-am întrebat de ce a fost așa scurtă semnalizarea și mi-a răspuns că nu a vrut să mă încurce!!!!????). Semnalizările trebuie să fie îndeajuns de lungi pentru a fi văzute de arbitrul 1 dar, atenție, nu trebuie să fie insistente.

“Linii directoare (spicuiri)

Datorită vitezei jocului pot apărea erori de arbitraj. Pentru a preveni acest lucru corpul arbitrilor trebuie să colaboreze strâns; după fiecare faza de joc privirile arbitrilor trebuie să se întâlnească pentru a-și confirma deciziile (contact vizual).

De exemplu: după fluierul pentru sfârșitul fazei de joc, el/ea trebuie să privească imediat la ceilalți oficiali (să se consulte) și abia apoi să ia decizia finală, arătând natura greșelii:

2. Decizia asupra unei mingii care a atins sau nu blocajul advers înainte de a ieși afară, este în responsabilitatea primului arbitru și a asistenților de linie. Primul arbitru este cel/cea care ia decizia finală în acest caz, după ce a văzut semnalizările celorlalți colegi (un arbitru nu trebuie sa întrebe niciodată un jucător dacă a atins sau nu mingea).”

Comentariu personal. Arbitrul 1 trebuie să culeagă informația de la toți colegii arbitri înainte de a lua decizia. Am avut un răspuns surpriză când am întrebat pe cineva dacă s-a uitat la toți asistenții de linie, cu privire la atingerea unui blocaj, înainte de a lua decizia: de ce să mă uit la toți, când mai dau eu decizia dacă stau să pierd timpul uitându-mă la toți?