Cum trebuie să fie un arbitraj ca să fie acceptat favorabil de ambele echipe?

Trebuie să fie perfect, fără greșeală? Numai arbitrajele perfecte pot beneficia de această acceptabilitate?

Oare ce înseamnă un arbitraj perfect? Un arbitraj fără greșeală?

Ce înseamnă fără greșeală? Există faze la care pentru una din echipe decizia este corectă iar pentru cealaltă greșită.

Așadar trebuie să eliminăm din ecuație sintagma “fără greșeală”. Nu există arbitraje fără greșeală. Dacă nu există arbitraje fără greșeală atunci nu există arbitraje perfecte? Dacă nu există arbitraje perfecte atunci nu avem meciuri ale căror arbitraje să fie acceptate favorabil de ambele echipe? Dar ele există deși arbitrii fac greșeli, există deși arbitrii nu sunt perfecți.

Prieteni arbitri nu căutați perfecțiunea. Căutați să faceți cât mai puține greșeli. Nu există arbitraj fără greșeală. Echipele vă apreciază pentru onestitate, suveranitate, capacitatea de a nu interveni în fluența spectacolului oferit de sportivi, capacitatea de a oferi ambelor echipe șanse egale. Ei știu că nu sunteți roboți. Ei știu că veți face greșeli. Și dacă ar fi arbitrate de roboți tot nu ar fi mulțumite pentru că un robot poate face praf un meci neînțelegând pasiunea, trăirile, devotamentul, culoarea spectacolului sportiv.

Prieteni arbitri, echipele nu vor perfecțiune vor corectitudine, vor empatie, vor înțelegere, vor să fie lăsate să joace după pregătirea și calitatea fiecăreia.

Prieteni arbitri să nu vă fie frică de greșelile pe care le veți face, pentru că le veți face. Nu, nu trebuie să vă fie frică de greșeli. Greșelile sunt parte din viață, ne ajută să ne îmbogățim bagajul de experiențe, reprezintă o cale sigură de fi mai buni în viitor.