Am făcut sport. De mic. Diverse sporturi (rațele și vânătorii, castelul, leapșa, patinaj, baschet, scrimă, înot, volei). N-am fost cel mai bun dar am pus foarte multă pasiune. Am vrut să mă fac avocat, jurist, procuror, judecător, milițian. Voiam să împart sau să găsesc dreptatea. Am devenit inginer. Lucram cu reguli, standarde, matematică, rigurozitate și predictibilitate. Mi-ar fi plăcut să le îmbin pe toate. La 23 ani, un fost antrenor pe care l-am întâlnit întâmplător la Piața Amzei m-a întrebat: nu vrei să te faci milițian de sport? Cum adică? -am replicat. Arbitru, mi-a spus. Și mi-a indicat unde și când începe școala de arbitri de volei. Primul lucru pe care l-am aflat la școală a fost că arbitrul nu este un milițian. Si acum pot spune că nici polițist.